Notă: citită cândva, undeva… Deşi, nu mai ştie nici unde şi nici cine a scris-o, Psihologul CEL RĂU o repovesteşte pentru voi…aşa cum şi-o aminteşte şi, bineînţeles, după cum se pricepe.

Un tip modest, şomer lovit de criză, primeşte o scrisoare. „Dacă domnul Xulescu, din localitatea L., adresa… etc, va fi mort până la data de…, veţi primi 500 de dolari!” O glumă proastă! Zilele trec şi cu puţin timp înainte de data specificată în scrisoare, omul nostru găseşte în ziar, la rubrica decese, necrologul celui în cauză. A doua zi primeşte prin poştă un cec de 500 de dolari.
După o vreme, aceiaşi poveste. Scrisoare, termen deces, necrolog, 500 de dolari. Apoi încă una, şi încă una. Fain, nu? Ce ne-ar mai plăcea să ni se întâmple şi nouă!

Dar iată că într-o zi, necrologul nu mai apare. Termenul este depăşit. Cei 500 de dolari nu mai vin. Ghinion. Omul nostru devine neliniştit. Se băgase la o rată, îşi facuse planuri. O altă scrisoare vine din nou. Zilele trec. Omul se frământă un pic, apoi îşi face cruce şi merge la adresa menţionată. Când să bată la uşă, dinăuntru se aude o împuşcătură. Speriat, fuge cît vede cu ochii! A doua zi, primeşte cecul! 500 de dolari! Pffff!
O altă scrisoare vine din nou. „S-o ia dracu. Nu mă bag în aşa ceva!” îşi zice omul nostru. Zilele trec, necrologul nu apare, cecul nu vine!

Creditorii bat la uşă. Laţul se strânge. Lucruile merg rău. Când, hop, scrisoarea! Omul nostru se urcă în maşină, merge la adresa menţionată. Noapte, strada pustie. Uşa între-deschisă. Tiptil, intră înuntru. Surpriză, în faţa lui un bătrânel îl priveşte speriat. Instinctiv, omul nostru îl îmbrînceşte. Bătrânelul strigă. Omul îi pune mâna pe gură şi îl loveşte cu ce prinde la mână. O dată, de două ori, de trei ori! Bătrânul nu mai suflă. E mort. Tremurând, omul nostru iese şi dispare.

A doua zi primeşte plicul cu cei 500 de dolari. Alături, un bileţel: „Eşti mulţumit de noua ta slujbă?”

Reclame